Foarte faină Hibernalia (CDPL, 2016), de Veronica D. Niculescu. O căsuță, la margine de lume/oraș, animăluțe, cânticele, somn și trezi(r)e. Și vis, bineînțeles. Un șamanism aparte – al micilor ghizi diminutivali (animăluțele) și o zăpadă care instituie peisajul ca text, urmele ca semne, contemplația ca lectură. Ceea ce transformă primăvara într-un sfârșit, nu într-un început: topirea zăpezii curmă lectura, pagina și semnele dispar. Cartea se încheie odată cu…textul natural & naturist. O proză reclusivă, care prin afinități autentice cu poezia lui Brumaru, introduce și un tainic și voluptuos limbaj al materiei, al culorilor și substanțelor. E încă una dintre revelațiile singurătății. Fraza e atent (în)toarsă, capetele au simetria lor – la…ansambluri și subansambluri mă refer, care încep cu același cuvânt. Plus o tristețe a ființelor mici, năucă și năucitoare. Plus o foarte personală „laudă a somnului”. Plus…13101305_1146215872097340_1952630096_n
Anunțuri