Să-mi scutur ca o doamnă mucul

Lipit de degete

I foregot all about last night

Şi să păşesc hotărât

Trecutul e ieşirea dintr-un cort negru lăsat

Viaţa albeşte canalele interioare

Carnea oţetată

fiertura lunecoasă

trebuie îngropate-n în zăpadă de un cot

Chiar în curte aici

(Muzica se aude mai tare)

„Eu nu trăiesc eu mor şi mă sting”

În tubul transparent închis ca o mină

De pix

Moartea vine şi ea Se adapă pe-aici

Din ligheanul cu apă îngălbenită de ploaie

E catârul cu spini de salcâm în loc de mustăţi

Tace sub păru-i gri

Şi se pierde-n bălării

(Marea

În mijlocul ei fântâna arteziană)

Oare ce oare cum

După ce simţi în tâmplă apăsarea rotundă

După ce creierul explodează ca la televizor

O cupolă minată pe dinăuntru

Apoi vidul

Urmele îngropate

Întoarcerea

La picioarele albăstrii ale tronului

La lumea pictură pe nailon

pe steag de ceferist

„Nişte dezveliri succesive de busturi

Voalurile acestea

Cerurile”

Străpunge-le ca o andrea