M-a însoțit și zilele astea. Reportajul, din reality show, era despre pescuit. Fire bătrânești. Fire, adică, albăstrii de carbon și cârlige maronii, ca șuncile, afumate. Mă vâr și, dacă-i cazul, târăsc, pe sub sălci blestemate. Blugii îmi sunt nisipii, suflecați. Părul îmi rămâne kaki și când e ud. Sunt un tânăr un pic mai crud. Ne-nsoțește (de) pe ceălalt mal. Înaintează filmat de-aproape, nădragi cu dungă calcă pe ape.
- Cu taică-miu umblam pe-aici! (Crengi, repezâni; rele, mici).
Clenii erau albi. Solzii, desenați cu auriu. Dinții, ceva-ntre stalactite și un vârf de burghiu. Unghia-i albea, când mi-arăta.
(Mănânc acum biscuiți simpli, aspri; pământ adâncit de bordei, de ghiveci. Eram mic, degete reci, mama-mi lega și înnoda batic. Mă dădea cu aluat de clătită țeastă. Și-mi da, ca un preot, dop, îmi citea, sub apă, o povastă).
Azvârle undița; piept amplu, de cărămidă – și zid, și tamplu; brun, crăpat un pic, lemn de alun, fier de ibric.
